Les merveilles de notre vie …

17 02 2009

Vreau sa te iau de mana si sa fugim doar noi doi in toiul noptii. Sa fugim departe, pe strazile inundate de lumina ale incantatorului Paris. Sa ne ascundem intr-un colt pe vaporasul care se indeparteaza agale de tarmul umed. Sa te strangi langa mine zgribulita de briza rece a Senei, eu sa te strang in brate cu caldura. Muzica dulce sa murmure in surdina. Vinul negru sa ne inunde venele cu fiorii dulci ai pasiunii… sa imi soptesti cu privirea-ti inocenta dorintele frivole … luminile obscure sa ne adaposteasca povestea dulce a minunilor vietii noastre …





Acţiuni

informatie

7 raspunsuri

18 02 2009
Gia

Multumesc pentru aceasta amintire…o plimbare seara pe Sena este absolut impresionanta (chiar daca eu am fost singura), in special partea de langa Notre Dame, simti ca nu mai conteaza nimic decat fericirea acelei clipe…Merci beaucoup!

19 02 2009
Gia

Iarta-ma dar cred ca iti voi fura ideea, sper sa nu te superi :)

19 02 2009
Vorbesc singur ...

Ma bucur ca ti-am amintit de momente frumoase. Feel free to use it !

20 02 2009
Ioana

Dorintele si gandurile tale sunt calde. :) Si eu sunt atat de zgribulita in seara asta. Ma tot gandeam ce medicament as putea lua sa ma vindec de toate rautatile pe care le-am trait azi. Cred ca mi-ai raspuns tu in articolul tau. Cam cat costa vindecarea mea? Ai idee? Daca mai vinzi, vreau si eu o portie ;)

22 02 2009
Crash

Sa nu-i dai Ioanei toata portia, opreste-mi si mie o bucata, si eu sunt zgribulit… :P

23 02 2009
elena

Intr-adevar e ceva ce nu poti uita, indiferent ca e zi sau ca e noapte, ca e iarna sau ca e vara, aceeasi caldura o simti in suflet si aceeasi bucurie reinvie de fiecare data cand iti aduci aminte.

24 10 2009
Gia’s Blog » Blog Archive » Je t’aime, je t’aime

[...] dat voie Vorbesc Singur sa ii fur ideea …dar sincer imi simt inima plina de bucurie cand imi amintesc cum eram pe val [...]

Lăsați un comentariu