Les merveilles de notre vie …

Vreau sa te iau de mana si sa fugim doar noi doi in toiul noptii. Sa fugim departe, pe strazile inundate de lumina ale incantatorului Paris. Sa ne ascundem intr-un colt pe vaporasul care se indeparteaza agale de tarmul umed. Sa te strangi langa mine zgribulita de briza rece a Senei, eu sa te strang in brate cu caldura. Muzica dulce sa murmure in surdina. Vinul negru sa ne inunde venele cu fiorii dulci ai pasiunii… sa imi soptesti cu privirea-ti inocenta dorintele frivole … luminile obscure sa ne adaposteasca povestea dulce a minunilor vietii noastre …

---

Un an.

Un an de blog. Cu pasiuni, cu furie, cu filosofie si exuberanta. Poate cel mai nebun an din viata mea. Un an cu furtuni, cu miere, cu venin, cu jungla si desertaciune.

Un an in care m-am redescoperit. Am crescut cat altii in 10 si am intinerit cu 10 ani. Per total am supravietuit. Am invatat sa merg mai departe cu capul sus. M-am reinventat.

Viata este un prilej sa lasi amintiri. Sa iti lasi amintiri, sa lasi altora amintiri. Sa nu te uite. Am lasat amintiri. Am marcat existenta mea si a celor de langa mine. Nu neaparat intr-un mod fericit. Viata nu e doar o inlantuire de evenimente fericite. Din pacate.

Am dat viata blogului. Viata din viata mea. Am pus aici pasiune, suferinta, bucurie, tristete, dragoste, ura, zambete si umbre.

Nu am nicicum inspiratie, asa ca ma opresc. Pentru seara asta.

See you around.