Sunt captiv. Sunt limitat in toate directiile. Sangele mi se urca in ochi, nu mai vad bine. Capul imi plesneste, creierii imi amortesc. Sunt captiv si ma macin incet. Ma erodez putin cate putin. Imi vine sa urlu, sa sparg, sa fug. Si in loc de asta tac. Pana la implozie.
PeSe: Cre’ca sunt un dobitoc …
nu cred ca e vorba de dobitoci ci pur si simplu de sentimentul de nepasare, sau de neputinta, de o oarecare depasire a limitei personale… dar toate trec, trebuie sa ai rabdare…
funny ending:))
si eu ma simt la fel.
Nu esti captiv, ai o intreaga lume pe care o poti explora, domina, parasi, lumea ta interioara.
tacerea asta naste cuvinte, cuvinte care isi unduiesc umbra in lumea aia de care-ti vorbeam.
numai bine, numai zambet, ai grija de tine.