Despre singuratate

Multi, prea multi oameni se plang de singuratate. Paradoxal, acestia sunt in egala masura barbati si femei. Inexplicabil.De ce atatia sufera de singuratate si nu sunt capabili sa isi gaseasca perechea intre ceilalti multi si singuri?

De ce este greu sa iti gasesti un partener reliable? Este mai usor ca o femeie singura sa isi gaseasca perechea potrivita sau este mai usor pentru un barbat?

Probabil pentru o femeie este mai usor decat pentru un barbat sa isi gaseasca un partener de sex. O zice un barbat, puteti sa ma contraziceti …

Insa n’as putea da un verdict in ceea ce priveste dificultatea de a gasi sufletul pereche. Cred ca este la fel de greu si pentru un barbat si pentru o femeie.

Astept lamuriri, pentru ca eu sunt intr-o ceata totala …

Quiz…

Cum va dati seama ca baietii astia joaca un rol ???

---

---

Raspuns:

N-au ghiul

Eu

Crash vrea sa afle (inca) 8 lucruri despre mine. Nu stiu daca ii spun noutati, dar …

1. Sunt foarte comod, prioritizez lucrurile si elimin orice e sub un anumit prag de importanta,… un prag foarte ridicat…

2. Orgoliu … is my middle name. Daca te pui de-a curmezisul orgoliului meu, mor cu tine de gat si nu renunt.

3. Imi place sa rad. Sa rad de glumele mele, de ale altora, uneori prea mult. Ma uit la Stan si Bran cand am timp si vreau sa ma binedispun.

Ufff … sunt prea multe 8 lucruri …

4. Ma uit dupa femei, oricand, oriunde. Imi place sa admir femeile (frumoase). Si sa le analizez din privire.

5. Nu stiu sa mint, prin natura mea sunt construit sa spun lucrurilor pe nume, pe fata, si nu pot sa tac atunci cand am ceva de zis.

6. Imi place apa, imi place sa ma balacesc, imi place sa pescuiesc, imi place pe apa.

7. Imi place sa gatesc si sa mananc mancare buna, gustoasa. Leguma mea preferata este carnea … si vinul negru.

8. Analizez oamenii. Ii invat. Ii citesc. Ii manipulez. As face facultatea de Psihologie, da’ n’am timp. Si nu vreau sa o fac doar formal, pentru diploma, ca nu imi ajuta la nimic.

9. Imi place sa ascult muzica, sa dansez, sa cant. Ascult muzica tare si de obicei asta imi influenteaza starea de spirit. Imi place karaoke.

Ups … am sarit de 8 … gata !

Nu’s cui sa o dau mai departe. O arunc in aer si gata … sa o ia cine vrea.

Mamma mia!

Incredibil! Superb!

Am vazut la cinema Mamma mia. Un film muzical la care am cam fost dus (aproximativ) impotriva vointei mele. Nu ma asteptam ca un film muzical sa ma incante intr-un asa hal.

In primul rand muzica. ABBA 100%, cantata de actori – Pierce Brosnan, Meryl Streep,… Muzica m-a invadat pana in adancul sufletului. Se auzea minunat, ireal, imi incanta simturile. Adevarat, am slabiciune la muzica buna combinata cu sound de calitate.

Second: Meryl Streep e mirifica. Nu poti crede ca o femeie la aproape 60 de ani poate sa emane atata feminitate si sexualitate! Se misca asemeni unei zeite, danseaza cu o gratie rar intalnita. Canta la fel de bine, insa, in plus fata de un posesor de voce, in timp ce canta interpreteaza magistral un rol de piesa de teatru, o piesa perfect pusa in scena.

In rolul principal joaca Amanda Seyfried, pe care nu am mai vazut-o pana acum, o tanara proaspata ca un trandafir intr-o dimineata de primavara. Vocea ei este memorabila, sunt tentat sa afirm ca ea canta mai bine decat originalul (ABBA).

Actiunea se desfasoara in Grecia, view-ul fiind la inaltimea actorilor si muzicii…

In fine, fetele vor remarca charmul lui Pierce Brosnan, care pe zi ce trece devine din ce in ce mai atragator, din ce in ce mai barbat…

In concluzie, daca vreti sa va deschideti sufletul, sa va relaxati, merita sa gustati povestea muzicala Mamma Mia.

---

PeSeu: L-am innebunit pe Crash cu :

Muzica tare

Negativ.

Totul este sec, fad, insipid.

Alerg de unul singur si ies mereu pe locul doi, insa cursa se repeta asemeni unui perpetuum mobile, fara nici o diferenta, ca un film prost care nu se mai termina.

Nu am motivatie. Am nevoie de ceva sa ma motiveze, sa imi atraga atentia si energiile. Singura motivatie care o am este sa scriu acest post, energiile se sting inabusite de aceasta amaraciune idioata.

Nu am satisfactii. In fiecare zi ma trezesc la 6 injurand motanul (in dimineata asta l-am batut de-a binelea, am avut o izbucnire nervoasa la adresa lui, sa il fi vazut cum zbura prin casa – la propriu). Ma duc la munca unde in fiecare zi trebuie sa accept umil criticile si sa spun politicos “ne cerem scuze pentru inconveniente, rezolvam imediat, nu se va mai intampla”. In contul altora. Sa inghit (ca o curva ieftina) si sa merg optimist mai departe. Dupa care navighez acasa, unde ma trantesc pe canapea, beau un pahar de ceva sa ma racoresc, stau si transpir (ca o vaca) un ceas-doua, apoi iau somn pe neasteptate. Si vine ziua urmatoare, cand la ora 6 il injur din nou de mama pe nenorocitul de motan…

Nu am bucurii. Mi-e greu sa ma bucur de micile lucruri care poate intr-o stare normala m-ar bucura. Iar lucruri demne de luat in seama nu am. M-am bucurat de o slujba religioasa. Singurul lucru care mi-a deschis sufletul in ultima perioada. Dar mi-a trecut repede …

Nu am zambet. Uscaciunea launtrica se exteriorizeaza printr-o fata mohorata, de epava, cu ochii privind aiurea spre cer (sau mai degraba spre tavan, ca stau mai mult in cusca), o fata seaca, stupida si inexpresiva. Asta au spus altii / toti (cu cuvinte mai frumoase…).

Nu am perspectiva. Nu imi imaginez ce se va intampla, nu vad capatul tunelului. Inot intr-un ocean fara speranta de a intalni malul. Doar inot.

Nu am probleme existentiale, insa se pare ca te poti deprima si din lucruri mai marunte, daca vin la momentul potrivit.

Nu ma simt inteles. Am senzatia ca toate s-au intors impotriva mea, ca soarta ma lasa sa ma zbat un pic pe uscat ca sa imi dea o lectie. Sau poate doar asa, de’aiurea, nu ca sa imi dea o lectie. Imi pierd increderea in mine, imi pierd credibilitatea in fata celorlalti. Putin cate putin, se erodeaza ca un mal lovit de valuri. Le pierd pe ambele neputincios, fara sa fac nimic, privind spectacolul din fundul salii.

Nu stiu exact ce imi lipseste, dar sigur am nevoie de ceva. Si, desi nu cred ca de asa ceva am nevoie, voi purcede catre noapte cu un pahar de vin negru si un somn adanc. Poate imi aduc zambetul inapoi. Daca nu, mai incerc si maine seara.

PeSeu: azi dimineata, inainte sa apuc sa ma barbieresc, s-a luat lumina. Drept pentru care “barba di quatro giorni” m-a ajutat sa imi asortez aspectul exterior cu vidul interior …

Fii barbata … Zoe

Oricine trebuie sa fie barbat in anumite momente. Trebuie sa isi asume si erori, culpe, critici sau alte lucruri care il pun sau l-ar putea pune intr-o lumina obscura pe langa merite si laude. Trebuie sa stranga din dinti pentru a duce la capat o misiune asumata, trebuie sa se opuna macar un pic valului, macar cat sa isi probeze fortele.
Din pacate nu toti barbatii sunt barbati, nici toate femeile nu sunt barbat. Nu oricine este capabil sa accepte un deziderat maret, nu oricine are suficient sange’n pix sa riste pentru a reusi ceea ce la un moment dat si-a propus crezand ca e posibil.

Epilog: Este a nu stiu cata oara cand ma arunc cu capu ‘nainte intr-o afacere nesigura si putin utopica. Pana acum mi-au iesit pasentele, chiar daca am luat si niscaiva suturi in fund. Suturile le-am digerat transformandu-le in pasi inainte. Doamne-ajuta! si de-acu’ inainte. Murim cu ei de gat, da’ tot o scoatem la capat

Gata.
PeSeu: Cerbu de aur se deruleaza cu niste negrisori care triluiesc intr-o romana stalcita “Dac-ai sti”. EA se unduieste gratios transmitandu-mi lasciv dragoste.
In capul meu se deruleaza coerent versiunea originala … care o vedeti / auziti mai jos.

DAC_AI STI …
Poate-ai gasi fericirea …

Full disclosure

Dragostea nu este suficienta pentru a convietui. Nici macar necesara. Pentru a convietui sunt necesare si suficiente intelegerea si compromisul. Dragostea demotiveaza cand lipseste. Insa atunci cand dragostea exista este necesar mai mult decat atat pentru a duce o relatie inainte, pentru a convietui.

Din intamplare am vazut in dimineata asta un scurt-metraj Full disclosure. Un tip avea intalnire cu o tipa si a inceput sa vorbeasca despre el spunand ca isi schimba chilotii la 3 zile, chiar la 4 daca nu se murdaresc. Fata a avut suficienta rabdare sa il asculte pana a aflat de fapt de ce el vorbea doar despre defectele sale. Omul avea 35 de ani si dorea sa se casaoreasca. Insa pentru a face economie de timp se prezenta din prima cu toate defectele sale, asa cum erau ele. Prezentandu-si el insusi defectele, considera ca nu mai pierdea un an de zile convietuind cu femeia pana cand aceasta ii descoperea defectele si eventual se despartea de el pentru ca erau inacceptabile.
Partenera lui a intrat in acest joc si a inceput sa isi prezinte si ea defectele. Astfel, el i-a explicat cat de urat arata dimineata cand se trezeste, cum urmareste imperturbabil programele sportive in timpul campionatelor, ca toate cadourile le da in pungi de plastic, ca masina ii miroase dar nu vrea sa o schimbe ca sa numai cheltuiasca bani, ca atunci cand merge in delegatie se duce la cluburi de striptease si ca ascunde acest lucru partenerei pentru confortul acesteia. Ea a raspuns acestor marturisiri spunandu-i cum se vor implica parintii ei in viata lor si vor incerca sa o controleze, cum se comporta cand se supara si plange cautand sa santajeze sentimental partenerul. Au discutat despre frecventa sexului, care in primele 6 luni era de 3 ori pe zi, dupa aceea de 2 ori pe saptamana – propunerea lui – de 4 ori – propunerea ei. Conditii: minim una sa se finalizeze cu orgasm – conditia ei; toate se i se spuna ca au fost cu orgasm – conditia lui. Regulamentul oral: ce dai aia primesti, dar nu simultan – regulamentul ei, acceptat de el.
La un moment dat discutia s-a blocat cand ea a spus ca il va spiona, ii va citi jurnalul si mesajele de pe telefon. El a spus ca este incceptabil ca ea sa nu aiba incredere. Ea a spus ca nu se poate abtine. Si a inceput sa planga… Atunci a intervenit COMPROMISUL. Si aactiunea s-a mutat brusc peste 10 ani, cand ei doi se aflau la aceeasi masa sarbatorind 10 ani de la casatorie. El i-a dat un cadou in plastic. Ea i-a spus ca ii place foarte mult fara sa il deschida. El a intrebat-o de unde stie cum arata, ea i-a spus razand ca l-a urmarit cand l-a cumparat. Erau fericiti impreuna. Se acceptasera reciproc si nu au incercat sa se schimbe.