Soarele arde nemilos. Chiar si prin geam. Drumul devine plicticos. In fundal se aude murmurand Tudor Gheorghe. Primavara. Vara. Ochii cad grei.
Soseaua serpuita duce catre soare. Tot catre soare. Muntele verde si arid ne insoteste.
Am ajuns. Soare. Umbra. Racoare.
Nu iti vine a crede cat de relaxati pot fi oamenii aici. Orasul se lasa prada amurgului racoros. Terasele elegante amenajate ad-hoc in pietele centrale sunt pline. Gasim loc, pe canapelele moi si primitoare. Privesc in gol. Privesc lumea. Lumea se perinda prin fata mea ca intr-un film. Oamenii au privirea senina. Zambesc. Se plimba. Se iubesc. Femeile emana senzualitate. Eleganta. Rafinament. Pe fata lor se citeste viata.
Pe fata noastra se citeste oboseala.
Hibernate.Pe dimineata. La 7.30.
Noapte buna …
Buna dimineata!
…cre’ca am uitat sa pun ceasu’ sa sune