Junk TV

Obosit dupa o zi intensa, ma intind pe canapea si dau drumul la tembelizor ca sa imi tina companie. Din clipa unu incepe un chinez sa ma impuste pe mine si pe alti treizeci de galbejiti, care desi aveau puscoacele in mana nu au apucat sa traga nici un foc … Nooo … asta n-am chef.
Incep cautarile. La tasta urmatoare imi explica Tzopeasca ce de-a gropi sunt in Bucuresti. Nici asta nu vreau sa imi amintesc, m-au urmarit gropile pana-n fata blocului, am scapat de ele abia acum zece minute. Next.

Hoopaaaa! O tipa amateur era gramada pe un baietas manelist, cu tatuaj, lant si freza de jmeker. Sex la ora asta…? Sa vedeeem … Ea era cu sutien si cu blugi si sandale cu toc. Exact ca in filme d’alea, dar inca imbracata. Dupa cateva secunde apare si realizatorul, ochelaristul care surprinde barbati inselandu-si partenerele cu trompete angajate de el. Rahat. De emisiune. De faza. Armasaru’ se incinsese. Ar fi facut orice sa scape de/in pantalonii ei. I-a spus ca o iubeste, i-ar fi spus orice. Partenerei lui (cea oficiala) i se urcase sangele in cap.

Cum poate asa ceva?
Cum draq sa nu poata, cand iapa era gramada pe el !? Ce s-ar fi asteptat, sa se duca la camera si sa spuna cu un zambet tamp inocent ce mult isi iubeste el nevasta si ca hormonii lui sunt foarte disciplinati, nu o iau niciodata razna??? Come-on! Suntem oameni! Una e cand principala ta preocupare e sa marchezi, alta cand sare pe tine un exemplar atat de reusit ca nu intelegi ce a gasit tocmai la tine …! NU AI CUM SA REFUZI !!!… sau nu esti tocmai normal … parerea mea …

Admit ca e facatura, insa ideea in sine e stupida. Nu poti prezenta o asemenea istorie ca fiind un lucru iesit din comun, pentru ca e ceva absolut normal ca un barbat incoltit de o femeie care ii place si care vrea cu orice pret sa il aiba sa cedeze. Insa e o emisiune de mare succes, care are si concurenta de aceeasi natura, si aceea de mare succes. Junk.

Admit comentarii dar nu ma puteti convinge ca nu am dreptate. Punct.

Nebunii frumoase …

As vrea sa fiu mai nebun. Sa nu ma gandesc atat de mult la “ce se intampla daca…”. Sa nu mai am mereu in cap constrangerile sociale, morale, umane.

O doza de nebunie m-ar face mai bogat. Din orice punct de vedere. Mai bogat in trairi, mai plin de viata, mai colorat, mai putin serios. Daca as fi mai putin normal probabil ca mi-as depasi conditia de negru pe plantatie si mi-as indeplini multe pofte / dorinte / mofturi.
Am obosit sa fiu mereu responsabil, rational, serios, predictibil, reliable, matematic, calculat. Am obosit ca viata mea sa nu fie a mea, m-am saturat ca toata lumea sa doreasca ceva de la mine. Imi doresc si eu sa am dorinte … sa fac nebunii frumoase …

Am facut azi o revizuire a programului meu si am constatat ca din urmatoarele 9 weekenduri doar 2 nu sunt deja planificate. Nu am timp nici sa traiesc … Viata mea e in Outlook…

Cred ca trebuie sa schimb ceva. Si mai cred ca nu am suficienta nebunie sa o fac … O sa schimb macar ceva marunt, poate reusesc sa ma pacalesc …

Calator

Soarele arde nemilos. Chiar si prin geam. Drumul devine plicticos. In fundal se aude murmurand Tudor Gheorghe. Primavara. Vara. Ochii cad grei.

Soseaua serpuita duce catre soare. Tot catre soare. Muntele verde si arid ne insoteste.

Am ajuns. Soare. Umbra. Racoare.

Nu iti vine a crede cat de relaxati pot fi oamenii aici. Orasul se lasa prada amurgului racoros. Terasele elegante amenajate ad-hoc in pietele centrale sunt pline. Gasim loc, pe canapelele moi si primitoare. Privesc in gol. Privesc lumea. Lumea se perinda prin fata mea ca intr-un film. Oamenii au privirea senina. Zambesc. Se plimba. Se iubesc. Femeile emana senzualitate. Eleganta. Rafinament. Pe fata lor se citeste viata.

Pe fata noastra se citeste oboseala.

Hibernate.Pe dimineata. La 7.30.

Noapte buna …

Nuca’n perete

Exista bai frate pe lumea asta niste unii care au ajuns in varful copacului piramidei printr-un miracol … probabil. Se potrivesc de minune cu pozitia lor, ca nuca’n perete. Colac peste pupaza s-au adunat toti unu’ si unu’, astfel incat sa nu observe careva dintre ei concentratia de prostie pe metru patrat.

Am avut parte de niste experiente deosebite, de neuitat. A fost o reala voma placere sa ma aflu in mijlocul lor. Sper ca si ei sa fi avut o reala placere ca se aflau in mijlocul …meu

Niste intalniri de biznis de o incarcatura nervoasa fantastica, in care, inca o data, a tzispea oara, incercam sa argumentam ca o pata neagra pe fond alb se vede, si ei admiteau si propuneau sa o facem invizibila dar sa nu o stergem de tot…

Am depus mari eforturi (si aproape am reusit) sa tac eroic, pentru a lasa posibilitatea de afirmare echipei de VIP-uri care ma insotea, eu fiind deja pe val, cel mai vanat iubit dintre pamanteni.

Ca sa intelegeti mai exact pozitia in care ne aflam, va precizez ca oamenii aveau pretentia ca noi “programatorii” sa gasim o solutie ca bitu’ sa circule si atunci cand cablu’ e deconectat, ca e treaba noastra, doar de’aia si-au luat soft … Cablu’ de alimentare cum ar veni …

De obicei in timpul liber trag cortina peste problemele de la munca, da’ trebuia sa impartasesc cu voi satisfactia acumulata de’a lungul acestei minunate experiente …

Se zice ca, daca n-ar mai fi prosti, ar fi numai destepti si ce s-ar face… n-ar mai avea pe spinarea cui trai … Eu totusi militez pentru o anumita selectie, sa mai filtram un pic prostia, ca e cancerigena in anumite forme…

Ce-ar fi daca …

Patrick Swayze a fost diagnosticat cu cancer la pancreas si i s-a spus ca mai are de trait 5 luni. In ciuda acestui fapt a semnat un noui contract pentru un film. Desi doctorii i-au interzis sa mai fumeze, acesta a fost vazut in mai multe randuri fumand.

Asa suna o stire de acum cateva zile.

Ce-ar fi daca … ai sti exact care e ultima zi a vietii tale?

Traieste ziua de maine ca si cum ar fi ultima zi din viata…
ce ai face daca ai sti care e ultima zi din viata?
Ce am face daca am sti exact cand se termina pentru fiecare dintre noi viata?

Probabil ca am face tot ceea ce ne-am reprimat de-a lungul timpului. Si probabil ca multe dintre acestea ar fi ilegale sau imorale. Ceea ce ar demonstra ca din cauza constrangerilor sociale omul isi cenzureaza comportamentul.

Sa presupunem ca (in Romania) mor zilnic cateva sute de oameni. Daca s-ar sti cu cateva luni inainte data exacta a sfarsitului, practic in orice moment cateva zeci de mii ar trai “restul vietii”. Cred ca s-ar ajunge la anarhie. Creatorul a avut grija ca sfarsitul sa vina mai mult sau mai putin subit, sa nu ne dea voie sa ne gandim prea mult la el. Iar cand vine ne transformam intr-o amintire, care usor usor se toceste si ramane doar o urma subtire pe trotuarul vietii.

Astazi e ziua ta …

In viata fiecaruia exista cel mai important, cea mai importanta persoana, una sau mai multe.

Astazi este ziua EI, cea mai importanta, unica, in viata mea.

La multi ani! Sa ai viata insorita !

---

Broasca betiva

Pe cand se apropia usor ultima vacanta de liceu, eu si un bun prieten si coleg eram in mare forma. Am catadicsit sa explicam doamnei de biologie ce grozavi suntem noi. Iar doamna ne-a explicat ca poate slefui mediile noastre ca sa devina mai suple. Foarte suple, tinzand vertiginos catre …4… in acel trimestru. (Da, da, trimestru, noi astia mai batranii am avut trimestre nu semestre.) Nu eram noi prea stresati, ca per total treceam, dar… orgoliul nostru de elevi emininche nu ne dadea pace …

- Ce putem face, doamna, ca sa trecem…?

- Ori dati lucrare din toata materia, ori imi aduceti o naturalizare!

Hmmm… lucrare din toata materia … NO WAY MAN, tre’ sa naturalizam ceva.

Am vorbit noi in stanga si’n dreapta, da’ nimic sigur, nimeni n-avea naturalizari de dat. OKE … mergem sa naturalizam noi insine ceva!

Ne-am sfatuit noi, cum sa facem. Si din brainstorming a reiesit ca solutia sigura ar fi sa mergem la pescuit, sa prindem doua gârițe, sa le imbuteliem in doua borcane cu formol si sa le predam. Cu eticheta in latina “garita casinus”, adica gârițe de pe Cașin

Zis si facut. Borcane – din camara. Formol … din parti, ca n-aveam de unde. No problem, ReDeVeul e un bun inlocuitor. Adica rachiu de vin, 23 de lei jumatea, incolor, tare , numa’ bun.

Dam la peste … nimic. Ce ne facem ?
Plan B. Tre’ sa prindem doi broscaleti si ii punem la borcan. Da’ cine pune mana pe ei… Asta e …

Desfacem ReDeVeul, dam pe gat cate-o dusca ca s-avem curaj, mai dam una, ca n-aveam inca, restul il impartim intre cele doua borcane, revenind mai putin de jumatate fiecaruia, ca sa incapa si broscaletii. Ne bagam cu picioarele in apa, cautam pe sub bolovani, prindem cate un ciortan raios fiecare, ii bagam la borcan. Broscoii incercau sa iasa. Am pus tenisii peste sa nu ii scapam. Dupa cateva gaturi de ReDeVeu, s-au linistit, li s-au albit ochii … ca de la formol.

A doua zi la scoala, trei sferturi de clasa avea naturalizari Care mai de care, cu diverse lighioane in eprubete, le produsesera care de pe unde putuse… Vine si randul nostru, colegi de banca. Broscoii zambeau lasciv de pe fundul borcanului. Doamna constata “baieti, da’ nu prea ati avut formol suficient… eh, lasam asa, sa zicem…” … si ne da nota 9 Motiv de sarbatoare !

Acum la implinirea a cativa ani buni de la acel eveniment imi aduc aminte zambind de acele vremuri. Insa mai am o singura nelamurire: oare la cat timp a inceput broasca mea betiva sa emita diverse arome ?

Nostalgii

As da orice sa dau timpul inapoi. Sa ma intorc in copilarie, sa zburd aiurea fara griji.

Sa ma trezesc in racoarea diminetii si sa simt mirosul focului din soba bunicilor, mirosul focului de lemne, mirosul fuioarelor de fum ratacite prin incaperea micuta.

Sa merg in gradina cu visini, sa stau cocotat in copaci si sa aleg doar visinele cele mai coapte si mai frumoase, sa le mananc direct de pe creanga.

Sa culeg strugurii in galeata, sa gust mustul direct din morisca ce zdrobea nemiloasa poama neagra…

Sa alerg pe campuri, sa ma scald cate o zi intreaga cand mor de cald …

Mi-e dor de toate astea si stiu ca nu se vor intoarce. Bunicii s-au dus demult, parintii vor sa fie bunici …

Timpul a trecut si au ramas doar amintirile. Proaspete. De neuitat.

---

Afterglow

Voi face un copil cu sau fara tine! i-a spus ea intr-un moment de furie. Era furioasa pentru ca el era … frigid . Sau cel putin asa numea ea faptul ca el, sotul ei, nu vroia sa faca dragoste cu ea, nu dorea un copil, nu o includea in viata lui. Era un imbecil. Era sublima. Un chip de vis, un suflet angelic dar trist, un trup fragil, plina de de pasiune. Cum putea sa o ignore? Ce isi putea dori mai mult? Numai un nebun era capabil de asa ceva …

Pana la urma a facut acel copil, cu sau fara el – nu se stie – si a trait pasiunea cu “cel mai plin de sexualitate” barbat dintre (cei doi) barbati din viata ei.

Afterglow a fost lumina de dupa explozie.

Afterglow este amurgul.

Afterglow este unul dintre detaliile importante ale vietii mele.

Afterglow este filmul pe care l-am vazut ieri, din care am desprins scena de la inceput. Merita sa il vezi si tu. M-a marcat.

Payback

… sau nimic nu e gratis.

As privi aceasta idee din doua perspective.

Prima perspectiva ar fi aceea ca roata e rotunda, la un moment dat vei plati sau vei fi rasplatit pentru ceea ce faci acum. Viata scrie pe un raboj tot ceea ce se petrece, tot ceea ce faci sau nu faci si candva vei da socoteala. Si atunci balanta se va echilibra sau se va dezechilibra in celalalt sens. Si se va face dreptate, orice ar presupune acest lucru. Iar plata/rasplata nu va fi neaparat cea la care te astepti, asta e partea cea mai frumoasa

Un celebru personaj din viata mea este pasionat de orice este gratis sau chilipir. Daca un lucru este gratis, chiar daca e inutil, il vrea. Si de obicei face ceva in acest sens. Culmea ironiei este ca acest personaj este poate cea mai ghinionista persoana pe care o cunosc. Nu stiu daca cele doua fapte au intr-adevar vreo legatura (da’ cre’ca au ) , insa cert este ca, daca ceva neprevazut poate sa se intample, sigur i se va intampla lui prima data. Si de obicei cand se intampla, devine si mai complicat pentru ca are legatura cu marea lui pasiune. Faptul ca a fost (aproape) gratis complica lucurile mai mult decat iti imaginezi.

Principiul “rabojului” cred ca functioneaza si la mine. Nu uit, chiar daca iert, si politele le tin bine organizate si nu pierd nici una. Probabil ca fiecarei polite ii va veni scadenta, si atunci imi voi plati datoria, cu “dobanda” cu tot, asa cum trebuie. Nu, nu e razbunare, nu imi creez singur aceste evenimente, doar astept sa mi se ridice la fileu. Si atunci fac ce trebuie, in spiritul jocului.