… care daca nu ai fi trait-o ai fi ignorat-o, ai fi considerat-o banala… mi-a spus dimineata o prietena …
Multumim divinitatii ca suntem oameni normali. Ca auzim, vedem, simtim, traim normal. Am avut printr-o imprejurare stupida si hilara ocazia de a “vedea” timp de jumatate de zi cum e sa nu auzi. Si e frustrant, foarte frustrant. Mai ales daca ai avut inainte experienta de a putea auzi.
Probabil ca daca as ajunge sa traiesc astfel as lua-o razna cu capul, nu as putea suporta psihic situatia. Thank God ca mi-am revenit. Acum apreciez banalitatea de a fi un om sanatos si normal. E mare lucru, credeti-ma!
… ceva de genul asta
cum de nu ai putut auzi?
Exact! Thank God ca ti-ai revenit. ai dreptate, niciodata nu apreciem lucrurile banale, acelea pe care le consideram ca ni se cuvin. well, uite ca cineva ne arata cateodata ca oricand chestiile banale conteaza mai mult decat orice pe lumea asta!
I s-au blocat urechile si s-a dus la vraci sa le deblocheze…
La vrajitor