Alegeri

Nu, nu voi vorbi de politica, e mult prea ieftina …

Am zis nu demult ca as abandona viata care o am, as vinde tot si m-as retrage la munte, la oi. Sa stau acolo, sa am o viata sanatoasa si fara batai de cap. Probabil ca nu o voi face, desi suna foarte bine

Felul meu de a fi nu ma lasa sa am o viata atat de linistita. Am ales sa traiesc in mijlocul nebuniei, nu mai pot da inapoi. Dau din coate, alerg, ma agit, ma enervez, ma analizez, ma calmez, ma manipulez … Ii agit, ii analizez, ii calmez, ii manipulez… Orice moment constituie o provocare si orice clipa scapata din ochi iti poate aduce o surpriza neplacuta. Am obosit, m-am saturat, m-am odihnit, mi-am revenit. Nu se va termina niciodata. Ba da, se va termina, doar o data. Sper sa imi doresc mereu ca acea data sa fie departe.

Cu cat vrei mai mult de la viata cu atat mai mult te consuma, te uzeaza. Pe de alta parte, sa te uiti la viata ca la televizor nu e cea mai atragatoare perspectiva. Asa ca … ori la bal ori la spital. Joc tare, mai castig, mai pierd, totul e sa raman in liga. Si sa am satisfactii acolo. Cand voi retrograda ma voi lasa de acest joc. Pana atunci – joc pana in ultimul minut de prelungiri, nimic nu e pierdut – niciodata.

Binecuvantare

…Cald. Căldură mare. Cuptor. Zăbuşeală, năduşeală, toropeală, topeală. Vorba lui nea Iancu. Soarele ardea nemilos campul verde. Crengile de un verde crud sufereau in amiaza fierbinte. M-am adapostit, putin cam tarziu, in casa racoroasa. La un moment dat norii au intrat curajosi in fata soarelui. S-a intunecat repede. Picuri mari de ploaie au inceput sa cada timid. In aer s-a imprastiat mirosul de ploaie proaspata de vara. Binecuvantare.

O intamplare …

… care daca nu ai fi trait-o ai fi ignorat-o, ai fi considerat-o banala… mi-a spus dimineata o prietena …

Multumim divinitatii ca suntem oameni normali. Ca auzim, vedem, simtim, traim normal. Am avut printr-o imprejurare stupida si hilara ocazia de a “vedea” timp de jumatate de zi cum e sa nu auzi. Si e frustrant, foarte frustrant. Mai ales daca ai avut inainte experienta de a putea auzi.

Probabil ca daca as ajunge sa traiesc astfel as lua-o razna cu capul, nu as putea suporta psihic situatia. Thank God ca mi-am revenit. Acum apreciez banalitatea de a fi un om sanatos si normal. E mare lucru, credeti-ma!

---

… ceva de genul asta

Tunning

Mah,
ma gandeam zilele astea ca ne topim in fata unui decolteu iar o privire galesa de femeie ne intuneca neuronu’ si ne coboara tot sangele la demisol.
Si imi ziceam: frate, femeia frumoasa se strecoara fara griji in societatea noastra “dominata” de barbati. Razbate oriunde, ajunge departe fara efort.

Da’ fiind mai deprimat (sau depresat) gandul se suci si imi spuse: ce e aia femeie frumoasa? Adica eu iau una bucata femeie, castigatoare de mis(s), si gasesc minim 5 carcotasi care o considera descentrata, slabanoaga, stramba sau ceva de genul asta.

Iau o femeie superba de pe strada, si desi intruneste majoritate de voturi, sigur nu va fi pe gustul unui procent semnificativ de masculi feroci. O parte din ferocitati merg pe principiul strugurii sunt acri, ok, da’ nu toti. Gusturile difera. Radical.

Asta e bine, ca nu ne imbulzim toti ca inecatii la aceleasi femei. Insa femeia este frumoasa tocmai pentru ca barbatul o doreste, o viseaza. Toate femeile sunt frumoase pentru barbatii care le doresc, le viseaza. Mai pe scurt, pentru cei cu care sunt pe aceeasi lungime de unda.

Acu’, daca nu picati chiar pe aceeasi lungime de unda, invatati-va sa mai folositi rozeta aia pe care scrie “tunning”

A fi sau a nu fi vulgar

Mergi pe strada si auzi cate o vorba care iti intoarce capul. Auzi cate un organ (de obicei masculin) dintr-o voce dulce de femeie. Intorci capul si nu poti crede ca fata inocenta de langa tine a emis acele cuvinte.

Stai de vorba cu amicii si iti ies din “difuzor” niste vorbe foarte “barbatesti” care intaresc ideea enuntata. Si discursul se umple natural cu carne si diverse operatii sexuale. Amicii iti tin sau nu isonul, insa tu te simti confortabil si descarcat cand vorbesti “condimentat”.

O fi o calitate capacitatea de a te exprima si in acelasi timp de a te elibera de presiuni fara a folosi cuvinte obscene? O fi un defect faptul ca iti vine sa iti bagi sau sa utilizezi diverse cuvinte care incep cu “P” pentru a intari puterea discursului?

Cred ca simtul masurii este esential. Un ilustru prieten cu care am impartit cativa ani buni din viata folosea obsesiv “plm”. “Am fost la ala si …plm…vroia sa ii fac … plm … un programel care ii gestiona buticul. Si i-am zis … plm … n-am timp sa ma F.u.T. cu din astea, ca … plm … sunt ocupat.” Era amuzant pana la un punct si obositor dupa acel punct sa asculti astfel de povestiri. Cred ca masura era un pic intrecuta… Si amicul si-a lasat amprenta, desi cararile noastre s-au separat de mult timp. Ma trezesc vorbind lejer si folosind astfel de cuvinte intr-un mod cat se poate de natural, dupa care constientizez ca ma ascund prea mult dupa aceste obscenitati si as putea formula fraze suficient de tari si fara ele.

Din ciclul “toata lumea trebuie sa stie un pic de SQL” as emite axioma: tot omul mai are nevoie din cand in cand sa se racoreasca cu un inocent “pizda ma’sii, m-am saturat …”. Insa excesul … dauneaza.

Azi n-am chef de nimic.

La limita

Lucrurile se misca repede, poate mult prea repede pentru mine. Si timpul se scurge parca din ce in ce mai accelerat.

Evenimentele se succed cu o viteza uimitoare. Si bune, si rele. Nici nu am timp sa ma bucur de una buna, ca vine una rea care imi urca brusc nivelul adrenalinei. Nici nu apuc sa gasesc o solutie la o problema ca apare o situatie noua, buna sau rea, care imi excita simturile la maxim, care imi intinde neuronii si emotiile la extrem. 

Oare exista o limita? … in afara de finalul absolut care va veni inevitabil…?

Exista o limita de suportabilitate, voi ajunge sa fiu coplesit de acest iures? Ce voi face in acea situatie?

Sau exista cumva un moment cand acel iures se va stavili, va intra pe un fagas normal? Cand evenimentele se vor succede agale, fara sa forteze  timpul ?

 Voua vi se intampla acelasi lucru? Este normal asa si nu imi dau eu seama?

Hmmm… !?

---

Cam asta e muzica ce ilustreaza stilul meu de viata …

 

TREZIREEAAAAA!

Langa cafeaua de la ora 7 …

Somn lin

Somnul apasa usor pleoapele. Ochii mici tind sa se inchida in noapte. Fac eforturi sa rezist. Inca de cand conduceam spre casa. Oboseala imi amorteste creierul. Nu sunt capabil sa ma enervez, nu sunt capabil sa reactionez. Ma las toropit. Ne vedem maine. Sau poimaine.

Somn lin!

Xenofoba

Daca toate blondele din Polonia ar pleca in concediu pe litoralul bulgaresc,
ar creste coeficientul de inteligenta al ambelor tari!