Atitudinea pozitiva, constructiva poate produce motivarea individului sau comunitatii in care se exprima. Drept pentru care se recomanda mai degraba cautarea unor solutii decat declararea vinovatiilor.
In acest context, in viata cotidiana si mai ales in cea virtuala este frecvent intalnita atitudinea patetica, trista, pesimista. Cu sau fara intentie, cu sau fara corespondenta in viata reala. Inclusiv pe blogul de fata. Aceasta atitudine, in cazul in care este premeditata si semireala poate produce anumite efecte dorite mai mult sau mai putin.
Daca realitatea este descrisa prin patetismul si tristetea exprimarii, acest comportament nu este nici pe departe benefic starii individului. Comunicam pentru a refula, pentru a descarca energii negative. Adevarat. Insa daca adoptam doar ideea ca “nu mai suport, nu mai vreau, nu mai pot”, vom incepe sa ne identificam permanent cu aceasta stare, deci nu ne ajuta.
Mai degraba ar trebui abordata pozitia ” trebuie sa …”, constructiv, optimist, astfel incat sa netezim drumul catre o viata pozitiva si suficient condimentata. O viata care, in ciuda imperfectiunii, ne va oferi prilejul de a ne simti bine, de a trai clipe demne de un post sau o povestire, demne de aducere aminte. O viata in care sa strecuram si micile placeri care dau deliciul trairilor. Care sa nu permita ingramadirea norilor negri deasupra ei, sa lase loc unei timide raze de soare.
De fapt toate energiile trebuiesc directionate catre crearea unui tonus pozitiv, tonus care ne ajuta sa digeram mai usor situatiile dificile inevitabile in viata. Trebuie sa ne automotivam, sa identificam ce anume ne ridica optimismul, moralul, ce ne incarca acumulatorii astfel incat sa rezistam intemperiilor pe care soarta ni le rezerva.
Concluzie: capul sus, privirea’n fata, priviti jumatatea plina a paharului, pentru ca mai e de gustat un pic din viata! Si poti chiar tu sa dai gust vietii, sa o condimentezi suficient cat sa devina savuroasa!
D'ale altora