Noaptea isi dezvaluia treptat misterele. Toropeala ii cuprindea pe amandoi. Stateau imbratisati pe bancuta din fata casei. Boarea rece a noptii ii apropia. Instinctiv. Regina noptii isi imprastia mireasma in aerul proaspat de primavara. Se auzea infundat in departare radioul cel vechi. Murmura un cantec de dragoste. Acoperirea intunericului le clocotea pasiunea. Erau incandescenti. Se topira unul in bratele altuia. Zgomotele inabusite erau acoperite de murmurul feeric al radioului. Doar ei doi existau.
Vorbesc singur…
Blogging in the wind
D'ale altora
 | elena on Lumea intortocheata a fem… |
 | ....Oana.... on Astazi e ziua ta … |
| Gia’s Blog … on Les merveilles de notre vie… | |
 | dana on Septembrie, luni |
 | elenush on Lexic: Cap de ştiucă |
| elenush on Eros |
 | Vorbesc singur ... on Cu durere’n suflet va sp… |
 | Maria-Elena on Cu durere’n suflet va sp… |
inspiratia vine si pleaca; pleaca dar se intoarce
nu am mai stat de ceva vreme in parc noaptea si imi pare rau pentru ca este ceva deosebit, sau ma rog, depinde cu cine stai
Ei doi si muzica…
mai devreme cand n-aveai inspiratie vroiam sa-ti spun ca si cand e banal tu scrii misto.
dar acum mi-ar fi placut ca macar sfarsitul sa fie mai surprinzator.
Multam.
Te-am dezamagit …?
pai ce sa mai zic acu, decat ca-mi pare bine ca-mi poti citi subtilitatea
Voi depune eforturi neprecupetite pentru a ma ridica la nivelul asteptarilor tale pe viitor.
asa sa te vad, draga.
sper ca s-a subinteles zambetul