Martisor

Pastelul care zugraveste ziua de Martisor in sufletul meu are o aroma idilica. Soarele primaverii incearca sa razbeasca printre coltii ascutiti ai iernii. Viata incearca sa strapunga pamantul iesind firav la suprafata. Caldura si lumina primaverii invadeaza sufletele inghetate.

Sufletul meu incepe sa se dezghete. Picura lenes. Sau lacrimeaza.  Nu stiu exact. Trebuie sa las caldura inauntru. Si orice ar fi, se topeste. Se zvanta. Dupa aceea va fi curat. Valul ma va purta inainte. Nu stiu exact incotro, ma las pe “mana” lui. Sper sa nu ma scufund, ca nu stiu sa inot prea bine.

Noaptea asta traiesc ! Nu dorm , nu regret. Nici macar nu gandesc !

Sa aveti primavara in suflet!

In seara asta plang. Și dorm util.

Sunt trist. Mai mult decât trist. Si nici măcar nu mai știu de ce. Atâtea mi s-au întâmplat in ultima vreme încât nu am fost suficient de pregatit să le notez pe toate. Cred că îmi trebuie un soft, că e volum prea mare de date pentru a le pune pe hârtie.

Au venit una după alta. Nu m-au lasat să mă ridic bine, că m-au lovit iarăși in vintre.  Și iar. Și iar. Și iar… Nu se mai termină…

Îmi vine să plâng … de unul singur. Și repet, habar n-am de ce. Habar n-am mai exact care dintre ele m-a răpus. O sa plâng singur și apoi o să mă culc. Somn util… Cel puțin cât dorm voi uita. Și poate chiar visez ceva frumos, dacă am noroc. Nu stiu ce vreau să visez, dar sper doar să fie ceva frumos. Apoi o să mă ridic cu forțe proaspete și poate găsesc puterea să mai lupt. Să mai încasez. Să mai lovesc. Sau poate găsesc o soluție. Una care nu doare. Pe nimeni. Asta daca nu ma lovește din nou inainte de a mă ridica …

Mă duc să plâng. Ne vedem mâine. Poate.

Vise dulci, copila draga …

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Macar un zambet…

.. te rog !

Un zambet care sa imi lumineze ziua, viata ! Puterea e in mainile tale ! Daca imi dai un singur zambet voi sti ca esti fericita. Si daca tu esti fericita si eu sunt …

Iti place zambetul meu ?!  DA, si…

… zambetul tau ma face fericit. Imi confirma. Imi  bucura inima. Urasc tristetea. Nu vreau sa te vad plangand, suferind. Pentru ca ma doare. Rana, cicatricea nu e vindecata. Si doare.

Te rog, zambeste-mi !

Tu poezie, eu poet …

“В этой жизни умирать не ново,
Но и жить, конечно, не новей.

Nu-i nou să mori în astă lume
Şi nici în ea să vieţuieşti.”

Serghei Esenin

Somn inutil

Viata trece foarte repede. Si o dormim. Prea mult somn, inutil. Ne-am nascut obositi. Si dormim. Pana intro zi, cand nu ne mai trezim.

Eliade a facut un exercitiu. In fiecare seara a incercat sa doarma mai putin cu 3 minute decat in seara anterioara. Si a ajuns scriitor universal. Inubliabil.

In fiecare dintre noi se ascunde un mic rebel. Se ascunde mai mult sau mai putin. Lasa rebelul din tine sa iasa. Nu te ascunde, nu te cauta nimeni. Iesi de dupa cortina. Fii cine vrei sa fii, si vei gusta pasiunea. O stare de spirit. O senzatie noua. Nu dormi in timpul vietii. E timp suficient dupa. Si vei fi apreciat. Macar de tine insuti. Cred ca merita, parerea ta e cea mai importanta.

Greseala cea mai mare este ca tii cont de parerea altora mai mult decat de parerea ta. Tu contezi cel mai mult. Daca esti multumit de tine, vor fi si ceilalti. Cei care conteaza. Tu contezi. Mai ales tu.

Pasiunea

Iti intuneca mintea. Nu mai gandesti lucid. Totul devine posibil. Chiar probabil! Vrei atunci. Tot. Nu se poate! Lumea functioneaza dupa alt fus orar! Nu se poate sa ai totul atunci cand vrei! Eventual ai atunci cand nu stii la ce e bun, sau atunci cand e prea tarziu si nu iti foloseste. Adrenalina este un energizant. Aproape cel mai tare. Insa exista unul si mai puternic. PASIUNEA. Pasiunea este suprema. Calca totul in calea ei. Pentru un strop de dulceata sacrifici tot. Trebuie sa gusti. Timingul este esential. Este esential sa poti profita de ceea ce ai la momentul cand ai. Chiar daca e prea devreme. Chiar daca e prea tarziu. Daca poti face asta, pasiunea iti va umple sufletul. Daca nu poti face asta pasiunea iti va ucide sufletul.

Pasiunea e ca vinul negru.

Daca nu ai probleme cardiace, te protejeaza de ele. Daca ai probleme cardiace, te omoara.

Te invit la un pahar de pasiune. Vrei?

Prieten adevarat

Prietenii adevarati nu te judeca. Te sustin, chiar daca nu ar face la fel in locul tau. Te asculta cand ai nevoie sa vorbesti cu cineva.

Prietenii  adevarati sunt alaturi de tine mereu. Nu numai cand iti este bine.

Prietenii adevarati iti raman prieteni si atunci cand drumul vietii va separa. Te bucuri cand ii reintalnesti dupa ani. Nu raman in uitare.

Cati prieteni adevarati ai?

I’m your man…

If you want a lover
I’ll do anything you ask me to
And if you want another kind of love
I’ll wear a mask for you
If you want a partner
Take my hand
Or if you want to strike me down in anger
Here I stand
I’m your man
If you want a boxer
I will step into the ring for you
And if you want a doctor
I’ll examine every inch of you
If you want a driver
Climb inside
Or if you want to take me for a ride
You know you can
I’m your man !

http://www.youtube.com/watch?v=jkGOsIjLqPo 
 

Declic

Primavara. Soarele luminos al diminetii atenua sagetile primaverii timpurii. Era in intarziere. Si nu gasea telefonul.  Fir-ar sa fie… unde l-am lasat? Dupa 5 minute de cautare isi aduse aminte. AAA! E la incarcat! Pleca agale spre serviciu. Avea 10 minute de mers pe jos. Savura parfumul proaspat al diminetii. N-o mai vazuse de o vesnicie. Mai exact de jumatate de an. Nici nu mai exista. Cand deodata ceva il lovi. “Astia merg ca oile, nu se uita deloc…” Intoarse capul. Ochii mari si negri il patrunsera insotiti de un zambet luminos. Era ea. Chiar ea. Mai exista! Ce faci? Existi? Iti amintesti de mine?  Mai tarziu avea sa fie mama copiilor sai….

Primavara. Soarele luminos al diminetii atenua sagetile primaverii timpurii. Era in intarziere. Isi lua telefonul de pe masa de langa priza si geanta si pleca.  Merse agale spre serviciu. O alta zi plicticoasa…  

Orice moment poate fi un declic. Destinul iti rezerva mereu ceva neprevazut. Orice amanunt aparent nesemnificativ poate sa iti schimbe radical cursul vietii. Sau sa il opreasca. Exista in viata momente cand trebuie sa zici “da” sau “nu” si acest raspuns directioneaza pe autostrazi divergente existenta ta. Si niciodata nu stii care e raspunsul corect.

Propun sa zici DA. Ce-o fi … o fi.