Lumea intortocheata a femeilor

12 11 2009

Da. E adevarat. Femeile sunt greu de inteles. Niciodata nu zic ceea ce vor sa spuna. Niciodata nu trebuie sa intelegi exact ceea ce zic. Niciodata sa nu le spui exact ceea ce vrei sa le zici, ca oricum vor intelege altceva.
Mi s-a tot spus cu insistenta ca femeile sunt sucite. M-am incapatanat sa cred ca nu e asa, ca le pot descurca si intelege. Da’ cedez, cred ca aveau dreptate.

Culmea e ca ele insele sunt constiente de complexitatea lor. Si li se pare ok asa.

Cre’ca d’aia le iubim :) … la naiba…’n'puii mei





Septembrie, luni

21 09 2009

Racoarea diminetii m-a trezit inainte ca ceasul sa ticaie de desteptare. Gandurile mi-au inundat singuratatea ciocnindu-se in mintea mea. Nu pot sa ma gandesc la ceva anume, pentru ca sunt prea multe, e deja prea mult pentru mine. Si mi-am adus aminte ca e septembrie … luni … O noua zi vine peste mine inainte ca parfumul celei dinainte sa se estompeze. Viata e un maraton care nu imi da nici o clipa de respiro … Poate reusesc sa o scot la capat. Poate chiar sa ajung primul …





Lexic: Cap de ştiucă

14 09 2009

Cap de stiuca

Probleme de ambiguitate:

Capul de ştiucă nu are nici o legatură cu peştele ştiucă.

Capul de ştiucă este un individ care îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii :

  • este mârlan, măgar, prost sau doar stupid.
  • este prietenul fetei de care iţi place ţie.
  • ascultă manele, poartă lanţ la gât mai mare decât cel al câinelui şi vrea să aibă bani doar ca să-şi oftice duşmanii.
  • este mai mare decât tine şi te bate constant.
  • are mai mult succes la fete decât tine sau e doar şeful tău.
  • îţi zugrăveşte sau îţi “ajustează” casa, petrecând mult mai mult timp decât ar fi necesar pentru aceste acţiuni, doar pentru că nu are alt loc mai bun în care să-şi piardă timpul sau în speranţa că va primi la nesfârşit câte ceva de mâncare.

Capul de ştiucă trebuie tratat ca atare, adică cu indiferenţă, cu spatele sau eventual cu bâta de baseball (doar în cazul în care nu este şeful tău şi nu îndeplineşte condiţia nr. 4).

Cateodată se mai utilizează apelativul cap de ştiucă la adresa prietenilor apropiaţi, care te enervează sau te irită uşor, pe moment.

Expresii derivate (cu acelaşi sens de bază):

  • capăt de ştiucă
  • căpătâi de ştiucă
  • căpetenie de ştiucă

Aceste expresii sunt mai rar întâlnite, dar se recomandă ciclarea lor în permanenţă, pentru menţinerea prospeţimii expresiilor folosite în grup la adresa capetelor de ştiucă.

 

Sursa: Wikipedia





Deşert – inger si demon

22 07 2009

Deşertul isi infasoara tentaculele in jurul meu. Nisipurile se misca usor peste mine acoperidu-mi sufletul colmatat. Demonul isi arata coltii stupizi si nemilosi. Fiorul sfarseste inabusit inainte de a se risipi. O lacrima cade pe albul mainii de inger. Ploaia invadeaza masca impenetrabila si o ineaca. Flori de gheata se contureaza timid peste lacrima angelica.

Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur – El un suflet apostat;
El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat -
La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.
De ce imi faci asta?





Eros

24 06 2009

De trei zile, Margareta mănâncă cu mine la masă şi doarme cu mine în aceeaşi odaie. Căpitanul e plecat la manevre, iar mama mi-a scris că are să mai întârzie câtva timp la Slatina.
În lipsa ei, Margareta mă îngrijeşte ca pe un frate mai mic. De altfel, mama are toată încrederea în croitoreasa noastră, care este fată cuminte şi vrednică.
Nu ştiu ce poate înţelege mama prin cuminţenia unei fete ca Margareta. De vrednicia ei, însă, îmi dau seama şi eu. Toată ziua lucrează. Transformă rochiile mamei şi cârpeşte ciorapi întregii familii, deretică prin odăi, dă bucătăresei bani pentru piaţă, se interesează cum stau cu lecţiile pentru a doua zi, mă scoală dimineaţa la ora şapte şi în fiecare seară îmi aduce aminte că trebuie să mă închin şi să-mi ung nările cu vaselină mentolată ca să nu capăt guturai.
De când am rămas singur cu ea, parcă noi am fi adevăraţii stăpâni ai casei.
Margareta este cu vreo zece ani mai mare ca mine. Are părul negru şi creţ, ochii verzi, obrajii măslinii şi gura mare… grozav de mare!… Când am văzut-o pentru prima oară, mi-a venit să râd. Gura ei mi-a amintit cutia mea de compasuri, care pe dinafară e neagră şi pe dinăuntru roşie. Colţurile buzelor îi atârnă parcă de sfârcurile urechilor ca doi cercei de mărgean împreunaţi pe sub bărbie… Margareta este neagră şi urâtă ca dracul…
În noaptea asta, Margareta n-are deloc astâmpăr. Se uită mereu pe fereastră, îşi pune broboada în cap şi iese în curte, apoi se întoarce încruntată în odaie, se apropie de patul meu să vadă dacă dorm şi, din când în când, plesneşte din buze ca şi cum ar fi mânat patru cai înaintaşi.
Eu m-am înghemuit sub plapomă şi aştept nerăbdător să văd sfârşitul acestei atitudini neobişnuite.
Margareta simte că nu dorm. Oricât m-aş încerca, nu mă pot preface. Margareta ştie că de obicei încep să sforăi de îndată ce închid ochii.
Se apleacă spre mine şi ridică colţul plăpumii.
― Ce faci, Bucule?… Nu dormi ?
― Ba da… Aştept să te culci şi tu…
În momentul acela, Năstase crapă uşa discret şi cu vocea pe jumătate întreabă:
― Încui poarta, domnişoară ?
― Ce oră este?
― Bătu la Sfântu Nicolae mai adineauri unspre’ce…
Margareta tace câteva clipe, apoi răspunde plictisită:
― Bine, încui-o, că e târziu…
Micşorează apoi lumina lămpii şi începe să se dezbrace.
Îi aud foşnetul fustei şi cele două pocnituri înăbuşite ale pantofilor aruncaţi pe covor. Aud tot, dar nu văd nimic.
Pătul meu este între fereastră şi sobă. Canapeaua Margaretei, între fereastră şi uşă.
Mă întorc cu faţa spre perete şi închid ochii. Până s-adoarmă şi ea, probabil că Margareta stă culcată, ca de obicei, cu ochii în tavan.
În vis, o pisică mare şi neagră se încrucişează cu mine pe un drum pustiu de ţară, fără case şi fără copaci.
Nu-mi plac nici pisicile, nici câinii. Nu-mi place nici un fel de animal.
Nu-mi plac pisicile, şi mai ales pisicile negre… Diavolul când vrea să te ispitească şi când moartea îţi intră în casă pe nesimţite iau chipul unei pisici negre.
Dar pisica asta parcă nu e pisică la fel cu toate pisicile. Prea e frumoasă şi prea e blândă. Se apropie de mine prietenoasă, cu coada ridicată drept în sus ca un plop desfrunzit, şi îşi freacă pântecele cald şi catifelat de picioarele mele, pe care visul mi le-a transformat parcă tot în două labe de pisică.
La un moment dat, chipurile noastre se confruntă ca imaginile pe o placă fotografică voalată, şi din amestecul celor opt labe comune ţâşneşte o lumină vie, care produce în mine o comoţie bruscă…
Tresar din vis, ca şi cum aş fi ţinut în mână cei doi electrozi ai maşinii Wimrshurst, cu care profesorul de fizică ne demonstrează existenţa electricităţii.
Margareta este lângă mine…
Palmele ei fierbinţi se lipesc de cămaşa mea de borangic ca două lămpile de ceară roşie pe plicul unei scrisori de valoare.
Ştiam de la mama că: “pisică de visezi, duşman înseamnă”. Pisica asta, dar, trebuie să fi fost Margareta. Dar ce rău mi-ar putea face mie Margareta?…
Îmi răsucesc leneş capul în pernă şi o întreb somnoros:
― Tu eşti?
Ea se lipeşte şi mai mult de mine. Îşi plimbă degetele pe pulpele mele goale ca şi cum ar fi vrut să liniştească un cal nărăvaş şi, cu vocea ei de pisică lihnită de foame, îmi şopteşte:
― Psss… Stai liniştit, că eu sunt… Am visat urât… Mi-e frică să mai dorm singură… Lasă-mă să dorm şi eu cu tine. Nu vrei să dormim astă-seară împreună?
Eu tac, fiindcă deocamdată nu ştiu ce să răspund. Simt însă un fior rece cum mi se coboară de-a lungul spinării ca un tire-bouchon ce s-ar fi adâncit într-un dop de plută şi, fără să ştiu de ce, mă lipesc şi mai mult de corpul ei moale şi cald.
Pe măsură ce îmi vin în fire, încep să ghicesc cam ce putuse visa Margareta în noaptea aceea.
Cotan avea o colecţie de cărţi ilustrate, pe care nu mi le arăta decât prin locuri dosnice şi fără prea mulţi martori. Nu eram dar cu totul străin de cum s-ar fi putut petrece la fel aşa ceva şi în realitate. Apoi sublocotenentul care se interesase de ea cu o seară înainte şi neastâmpărul cu care dăduse târcoale pe la fereastră şi prin curte mă tenta să răspund “prezent” şi să ies la tablă cu lecţia neînvăţată…
Buzele Margaretei îmi gâdilă bărbia şi gâtul gol. Eu mă scutur ca un câine după ce a ieşit din apă. Ea râde şi-mi precipită în urechi crâmpeie de fraze pe care le aud pentru prima oară. Braţele ei mă strâng în serpentină de la umeri până la genunchi. Oasele mele trosnesc resemnate ca nişte scânduri de brad prinse în minghineaua unui tâmplar, şi pe urmă…
………………………………..
― Să nu care cumva să-i spui coniţii ceva, că nu-i frumos!…

Ion Minulescu





Seducator

17 06 2009

Era culcata pe patul ei cel alb, cu cearsafurile de-un in curat ca argintul. Fata era infundata in perna, parul ei cel blond si frumos se latise peste perna, iar bratele goale si rotunde erau unite deasupra capului. Gatul inca se vedea, iar peste san era trasa plapuma de lana aurie. M-am apropiat de pat… ea dormea. Am ingenuncheat langa pat, am dezbinat mainile de deasupra capului ei fara sa o destept si, tragand manuta ei cea alba peste inima mea, o tineam asemenea unui odor in amandoua mainile si o sarutam ca pe un copil. Proptindu-ma in mainile mele, asezate una de o parte a capului ei, alta de alta parte, imi aplecai gura pe ochii cei mari si inchisi si pe fata ei cea palida si, descoperind cu o mana indiscreta sanul de sub plapuma ce il acoperea, imi culcai obrazul pe un san rotund, alb si mic. Ea dormea inca. Eu insumi eram somnoros, caci nu dormisem doua nopti, de aceea mi-am facut loc langa ea si m-am trantit imbracat alaturi de ea, punandu-mi arzatoarea mea fata intre sanii ei si strecurandu-mi o mana dupa gatul ei. Parea ca o muzica de vis ma adoarme. O strangeam din ce in ce mai tare la sanul meu – dar simteam ca un somn de moarte imi cuprinde sufletul.

Ea se trezise si, luand capul meu cel beat de somn cu amandoua mainile, il puse pe perina alaturea cu al ei si se acoperi pana la gat, netezindu-mi fruntea si sarutand pe furis si surazand somnoroasa fata mea cea palida. Somnul isi juca culorile sale verzi-albastre inaintea ochilor mei – si astfel, brate in brate, surazand alene, adormiram amandoi – adica mie imi paru ca nu adorm. Ci imi parea ca dorm pe un pat de flori albe in mijlocul campului, cu iarba verde. Luna fugea pe cer, stelele luceau ca aurul, albinele pareau a roi pe langa noi, iar razele lunii atingeau patul nostru astfel incat el se ridica incet, incet in sus cu noi cu tot. Pamantul disparea si ajunseram in locul unde stelele roiau imprejur, se izbeau de fetele noastre palide, plouau si ningeau pe noi, ca o ploaie de picaturi de aur. Noi dormeam pare-ca, desi vedeam totul – ea parea alba ca argintul, iar o mana de-a mea era pusa pe sanii ei rotunzi si dulci. – Ce frumoasa esti, Poesis – murmuram visand. – Ce mult te iubesc! Soptea ea inconjurandu-mi gatul cu bratele albe, vorba ei era tremuratoare, dulce asemenea muzicii, ochii pe jumatate inchisi erau numai voluptate, numai mana mea simtea cum inima i se zbate asemenea valului vergin. Si ploaia de stele cadea pe patul nostru de flori albe si patul nostru plutea cu noi mereu, mereu in sus – si eu dezmierdam cu mana cand fata, cand sanul – iar ea neci nu zicea nemica, neci ma oprea, ci suradea rusinata, desi de pe gura ei cea umeda ii beam tot sufletul ei vergin, curat copilaresc. Parul ei aurit se amestecase cu parul cel negru si stralucitor al capului meu, tineam acum ca in lant cu bratele mele talia cea subtire si mladioasa a corpului ei, macar ca picioarele mele se impletisera cu piciorutele ei mici si albe…

Mihai Eminescu





Nisipuri miscatoare

10 06 2009

Simt ca pierd controlul. Ca totul se duce de rapa. Ca nisipurile miscatoare ma atrag in abis.
Stau si astept. Nu stiu ce anume astept, insa aceasta asteptare imi fura o bucata din viata. Si nu fac nimic sa nu se intample.
Nu stiu de ce. Am un puzzle si nu reusesc sa il reconstitui. Imi raman mereu piese in plus.
Toate piesele vin de-a valma peste mine si ma acopera. Mintea nu reuseste sa incorporeze tot acest iures si sta pitita intr-un cotlon sa vada cand se va termina … cum se va termina …
In jurul meu se surpa castelul de nisip, se naruie sperantele, e un desert arid … Sunt frustrari, nervi, lacrimi, indoiala, tristete … am polarizat cutia Pandorei …





Vis

22 05 2009

Vis de primavara…
Vocea ei ma face sa tremur …

Ochii ei de armanca ma fac sa mi se inmoaie sufletul …
Zambetul ei imi readuce zambetul …
Mainile ei albe si fine …





Ganduri ratacite

22 03 2009

Laleaua rosie si-a desfacut corola sub mangaierea tandra a razelor de soare. Si-a aplecat silueta deasupra mesei rotunde de sticla. Frunzele ei proaspete se curbeaza usor sub povara uscaciunii.
In linistea dulce a diminetii mi se pare ca-i aud bataile de inima. Ah, laleaua n-are inima? Inseamna ca imi aud propriile-mi batai de inima. Semn ca traiesc. Pasesc usor pe podeaua rece si ma cuibaresc intr-un colt de canapea. Cu gandul la ea. Ssst … cred ca doarme inca, s-a culcat tarziu. Nu, nu laleaua. Ea. Ma gandesc la mainile ei fine, la imbratisarea ei, la sarutul ei plin de patima, la privirea ei plina de intelesuri. Mi-e dor de toate acestea. Mi-e dor de fructul interzis. Timpul imi va servi treptat cate o bucatica din el. Voi savura pe indelete fiecare bucatica. In fiecare crampei de viata voi cauta stropul de miere care ii da savoare.





Martisor pentru voi

8 03 2009

Am profitat din plin de faptul ca fetele si-au luat portia de libertate si au iesit singure in oras. Ne-am organizat ca baietii sa savuram gustul dulce al libertatii. Am mers in club, masa premium, muzica buna, fete garla, dar nu cu noi. Atmosfera perfecta. Vin bun, muzica buna, libertate, fete, teoretic nimic nu lipsea. Am dansat, am petrecut, ne-am facut de cap. Dar ceva a lipsit. Distractia a fost seaca. A lipsit dansul plin de pasiune, imbratisarea ei calda, zambetul ei sugubat, unduirea ei lasciva, sarutul ei cu gust de cireasa. A lipsit ea. Ati lipsit voi.

Am primit inca o data, daca mai era nevoie, confirmarea ca fara voi suntem nimic. Suntem dependenti de voi, va iubim, va adoram, suntem nebuni dupa voi, suntem orfani fara voi.

Lumea noastra nu are sens fara voi !

La multi ani, sa fiti mereu frumoase, pasionale, infloritoare si sa aveti parte de mult gust in viata voastra!